Din Bali am luat un zbor domestic spre Labuan Bajo, un oras port din Nusa Tenggara ("Insulele din Sud Est"). Zborul a durat o ora jumatate, timp in care nu am apucat sa ma plicitsesc, fie privind peisajul oferit de insule, fie ascultand povestirile altor pasageri - Labuan Bajo este o destinatie preferata a surferilor si scufundatorilor (o specie aparte), ce relatau cu seninatate aventurile lor din alte locuri ale lumii - cred ca cel mai entuziast scufundator mi s-a parut unul care avea inca bandaje si povestea cum a fost atacat de rechini cand inota cu un amic de al lui ce a ramas fara o parte dintr-un picior.
Labuan Bajo este de altfel si locul de plecare pe apa spre insulele-rezervatii pe care se gasesc varanii, sau dragonii de Komodo.
Cum am ajuns pe aeroport (de dimensiunea unei autogari mici), am avut senzatia ca am ajuns literalmente "in the middle of nowhere". Poate ca face parte din Indonezia, dar e complet diferit fata de ce am vazut pe Java sau Bali: peisajul, dar mai ales oamenii, era cu totul o alta lume.
Am inceput sa am ceva emotii cand nu am vazut ghidul, sincer nu as fi vrut sa apelez la lupii de mare care ma acostau oferindu-mi o barca. In cele din urma ghidul a aparut si ne-am indreptat spre barca pe care vom petrece cateva zile. Barca avea un echipaj de trei oameni: capitan, bucatar si inca un ajutor.
In mod clar, acestea sunt zilele culminante ale excursiei, iar aventura cu barca a fost o placere mai mare decat ma asteptam, insule pustii, cadru absolut incredibil.
Cea mai buna mancare pe care am avut-o pe toata durata sejurului - foarte satioasa, delicioasa.
Prima oprire este pe Rinca, unde este unul din parcurile Komodo.
Nu-mi aduc aminte de cand imi placeau creaturile astea (probabil tot de la TeleEnciclopedia e :P), si mai apoi trebuia sa îi vad odata pe stramosii lui Godzilla - inceputul filmului din 1998 mi-a ramas in minte.
Varanii asa cum exista in ziua de azi sunt unele dintre cele mai vechi animale de pe planeta (aproximativ 3.8 milioane de ani). Un motiv pentru care s-au conservat este si pentru ca intreaga zona a ramas relativ nemodificata si izolata de continentele Australiei si Asiei de-a lungul timpului.
Primii varani pe care i-am vazut au fost cei de langa casa rangerului - de obicei se aduna cand simt miros de mancare. Accesul in parc, pe langa ghid, este permis doar dupa ce se angajeaza si un ranger.
Dupa cateva reguli de baza (de fapt cea mai importanta e sa nu ramai singur), rangerul o ia inainte spre padure. Ne avertizeaza ca s-ar putea sa nu vedem niciunul, grupurile de turisti anterioare nu au avut noroc.
Este destul de greu de gasit varan aproape de mijlocul zilei, de obicei se retrag la inaltime, in paduri, unde este racoare. August este si luna in care femele isi depun ouale - ele trebuie sa faca un efort sa construiasca mai multe cuiburi false, pentru a-i deceptiona pe ceilalti varani maturi care rascolesc cuiburile sa manance ouale.
Sa fiu sincer, ma asteptam ca rangerul sa aiba ceva mai mult decat un bat sa ne apere :P Se pare insa ca si varanii sunt obisnuiti cu ei.
Cu toate ca in prezent este o insula arida, se gasesc cu usurinta fosile marine.
Ancora se ridica, urmatoarea destinatie este insula Kalong, lânga care vom înnopta pe barca.
Pe insula Kalong se gasesc mangrove, de asemenea si lilieci care exact dupa ce apune soarele parasesc insula inspre insula Flores pentru a se hrani, spectacolul oferit fiind impresionant. Spre dimineata se vor întoarce inapoi.
