In general, in fiecare zi o excursie dura cam 8-9 ore, din care cel putin 6 ore petrecute in masina. Iar distantele intre o destinatie si o alta erau de (doar) cativa zeci de kilometri.
Templul Ulun Danu, de langa lacul Batur este unul dintre cele mai importante din Bali si este dedicat lui Dewi Danu, zeita lacurilor si a raurilor. Lacul (danu) Batur asigura irigatia prin intermediul unor izvoare subterane a altor zone din Bali. Evident ca intrarea in templul propriu zis e permisa doar preotilor si credinciosilor in timpul procesiunilor. Ca la orice sit respectabil, ceea ce se plateste este doar accesul in gradina sau aleea de langa lac.
La ceva distanta de templu, dar ore interminabile pe soselele insulei zeilor se afla o cascada foarte populara ca destinație turistica, GitGit. Dezamagirea mea a fost totala. Nu mi s-a parut absolut nimic special, magic si deosebit aici. E pur marketing. Sincer, imi parea rau de orele petrecute in masina ca sa ajung pana in acest loc. Poate urmatoarea destinatie va merita efortul, e doar la 15 km de aici. Cat poate sa ia sa ajungi acolo. "Just half an hour to the beach".
"Just half an hour" s-a transformat in ceva mai mult. E clar, pe insula asta nu exista o notiune exacta in ceea ce priveste timpul, starea meteo sau cat de picanta poate fi o mancare. De fapt, mi-am dat seama ca oamenii de aici pot cu greu sa contrazica sau sa refuze ceva, nu exista negatie, doar "yes, sir", "few more minutes". Chiar daca nu se intampla nimic.
E clar, plaja aia e departe (cu toate ca pe harta e doar un singur drum), între timp ne bucuram de peisaj.
E clar, plaja aia e departe (cu toate ca pe harta e doar un singur drum), între timp ne bucuram de peisaj.
In sfarsit am ajuns la mult promisa plaja splendida, aflata la capatul nordic al insulei. "Lovina beach, marvel of nature". Catave barci si un debarcader. Serios? Totally overrated.
Clar, azi nu a fost o zi reusita.
Si inapoi spre Ubud...
