Prima zi efectiv în Yogyakarta, folosit ca oras de tranzit pentru siturile de la Borobudur si Prambanan.
O interectie tipica pentru Indonezia. Semafoarele sunt doar pentru masini, cele pentru pietoni nu sunt necesare. Intr-adevar este o provocare sa treci strada, si este necesara putina rabdare - practic dupa ce se asteapta doua semafoare pietonul isi da seama de pattern-ul miscarii - daca vreun nativ trece, poate fi folosit drept scout :P
Masa unui indonezian de rând se încadreaza in jurul a unui dolar pe zi. Totusi, mancarea de pe strada, chiar daca este aproape pretudindeni, nu este nerecomandata unui stomac neantrenat :P
Via Via Cafe, un loc special pentru turisti, mancare ieftina, curata, în care am mâncat cel mai bun Mi Goreng pe toata durata sejurului :)
Mi Goreng, mâncare simpla dar delicioasa, mult mai satioasa decât ma asteptam, am devenit un pic dependent (oul prajit de deasupra, cine stie), nu m-am plictisit nici macar dupa 3 saptamâni :P
