Începe calatoria spre urmatoarea destinatie, insula Bali.
De-a lungul orei de zbor m-am bucurat de peisajul oferit de insulele din arhipelagul indonezian, pe multe sunt vulcani încă activi: o data la 10 ani au loc eruptii puternice.
Arhitectura specific balineza poate fi obsevarata chiar de la aeroport:
Bali, denumita "Insula Zeilor", este o insula mica, insa foarte foarte aglomerata - viteza medie intre localitati este sub 40 km/h, si din cauza ambuteiajelor 30 km pot fi facuti cu putin noroc intr-o ora si jumatate. In ciuda acestor lucruri oamenii sunt calmi si senini, si nu se enerveaza (mentalitatea de european nu-si are locul aici). Se circula pe partea dreapta si cam aceasta este singura regula de circulatie: semnalizarea nu este folosita, oglinzile laterale au rol de decor, scurte claxoane sunt date din cand in cand pentru a-i avertiza pe ceilalti, singura grija este doar la ceea ce se întâmplă înainte si cam atât.
Din acest motiv închirierea unui autoturism trebuie sa se faca cu tot cu șofer.
In drum spre centrul insulei, am oprit la o ferma tipic indoneziana.
Dracia din cusca este un fel de pisică indoneziană, cunoscută ca și civeta de palmier.
Animalul este hrănit cu cafea, care nu este digerată în totalitate, din excrementele acestuia se recuperează o buna parte din boabele de cafea ingerate, cafeaua obținută numindu-se kopi luwak, o adevărată delicatesă, care vine și cu un pret pe măsură.
În sfârșit am ajuns în centrul insulei, în Ubud, care va fi cartierul general pentru o săptămână, de unde se poate ajunge mai ușor în orice punct al insulei.
Insula Bali este presarata cu extrem de multe temple, si mai mult decat atat, fiecare familie are propriul templu construit in curtea casei. Poarta despartia este adesea utilizata ca poarta de intrare in curtea templului, si reprezinta muntele cosmic despartit in fortele pozitive si negative ale universului.
