Aveam chef de o gramada de timp sa fac un trip in desert mai acatarii si cum astazi s-a anuntat a fi o zi cu soare, fara surpize de genul zapada, frig si alte alea, mi-am zis sa nu mai pierd ocazia, asa ca am intrebat colegii de servici care vrea sa vina, e binevenit. Degeaba inchiriaram un microbuz de 10 persoane, ca am fost numai 4. Englezii si nemtii s-au facut praf la party-ul de aseara, si unul s-a retras dimineata cand i-am zis ca merem spre Jericho, acolo se mai da cu pliciul, nu de alta :P
Jericho e orasul cel mai vechi din lume care e locuit in continuu de vreo 11000 de ani, long history there, s-au batut mereu pentru el de-a lungul timpului, in mijlocul desertului avand propria resursa de apa, devenind un important punct strategic; de asemenea, fructele si legumele provenite de acolo sunt destul de renumite si au mare cautare. Nici acum lupta pentru oras nu e terminata, pentru a intra acolo trebuie sa treci in West Bank.
Din motive obiective, a trebuit sa facem dupa nici 5 minute cale intoarsa, asa ca nu am apucat sa vedem ruinele vechiului oras. Dar am apucat sa vedem cate ceva din ruinele contemporane, datul cu pliciul prin locurile alea e un fel de sport national. By the way, acolo e un hotel super de lux de 5 stele, doisprezece dolari pe noapte, si care cum necum, tot e gol :P
Anyways, ziua nici nu incepuse inca, asa ca ne-am indreptat spre Qumran, locul unde s-au gasit in 1947 de niste pastori care cautau o capra ratacita niste pesteri in care erau o gramada de papirusuri care in timp au devenit "Manuscrisele de la Marea Moarta".
Well, locul este intr-adevar fascinant, si in plus se ofera informatii din abundenta de catre cei care intretin asezarea. In apropiere de pesterile propriu zise este si un site arheologic al unei asezari care se presupune a fi un "scriptorium" (un loc pentru scris) care ar fi apartinut unei secte evreiesti, probabil esenienii. In manuscrisele propriu zise se fac referiri detaliate ale vietii de zi cu zi a acelui loc, existau incaperi speciale pentru scris, pentru bai de purificare si pentru a manca, disciplina era perfecta. Cei care erau membrii acestei secte trebuiau sa isi controleze limba, sa nu vorbeasca urat, sa nu vorbeasca mult si fara sens. Fata de alte grupari similare, acestia aveau cate o sotie, trebuiau sa isi indeplineasca obligatiile fata de familie, iar casatoria trebuia sa fie pastrata imaculata.
Aveau datoria ca inainte de scris sa faca o baie de purificare, iar in timpul mesei sa existe nu numai tacerea in incapare, dar si tacerea mintii, cand mancau sa nu se gandeasca la altceva; spuneau ca acesta tacere a mintii face ca in timp orice actiune vrei sa faci, primul gand necesar concretizarii acelei actiuni este cel corect.
Well, locul este intr-adevar fascinant, si in plus se ofera informatii din abundenta de catre cei care intretin asezarea. In apropiere de pesterile propriu zise este si un site arheologic al unei asezari care se presupune a fi un "scriptorium" (un loc pentru scris) care ar fi apartinut unei secte evreiesti, probabil esenienii. In manuscrisele propriu zise se fac referiri detaliate ale vietii de zi cu zi a acelui loc, existau incaperi speciale pentru scris, pentru bai de purificare si pentru a manca, disciplina era perfecta. Cei care erau membrii acestei secte trebuiau sa isi controleze limba, sa nu vorbeasca urat, sa nu vorbeasca mult si fara sens. Fata de alte grupari similare, acestia aveau cate o sotie, trebuiau sa isi indeplineasca obligatiile fata de familie, iar casatoria trebuia sa fie pastrata imaculata.
Aveau datoria ca inainte de scris sa faca o baie de purificare, iar in timpul mesei sa existe nu numai tacerea in incapare, dar si tacerea mintii, cand mancau sa nu se gandeasca la altceva; spuneau ca acesta tacere a mintii face ca in timp orice actiune vrei sa faci, primul gand necesar concretizarii acelei actiuni este cel corect.
Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca s-a descoperit ca "muntele" in care sunt pesterile este de fapt artificial, construit de scribi special pentru a ascunde in timp manuscrisele. Ghidul sit-ului era convins ca de fapt pesterile respective si ceea ce s-a gasit nu reprezinta decat varful unui aisberg.
