Probabil
ca cea mai placuta surpriza la aterizarea in Cusco este ca nu am sesizat dificultati in a ma adapta la altitudine, orasul aflandu-se la 3400 m deasupra marii. Am citit prin ghiduri si
mi-au mai spus alti amici care au fost pe aici ca in general multi nu prea se adapteaza asa de usor.
Cusco a fost prin secolele 13-16 e.n. capitala Imperiului Incas, inainte de acesta fiind cultura Killke. Dupa
ce prin 1533 a fost ocupat de spanioli, orasul, o adevarata perla
incasa, a suferit pierderi masive, nu numai umane, reprezentantii
asa-zisei civilizatii moderne si nepagane au distrus cea mai mare parte
din constructii, temple, palate si alte vestigii incase, inlocuindu-le
relativ rapid cu biserici, catedrale si constructii in stil spaniol. Ce
nu a putut fi distrus a fost construit peste.
Abia
in Cusco am reusit sa stau mai linistit dupa o perioada de cateva zile
la rand de calatorit cu avioane si autobuze, mai ales ca am considerat Cusco doar un loc de tranzit, si nu neaparat un scop in sine. Dar in general, in afara de densitatea exagerata de biserici si alte lacasuri de cult, orasul mi-a lasat o impresie placuta. In sfarsit am mancat bine,
as putea spune ca chiar am recuperat din plin zilele de drum :) Servirea, mancarea au fost
ireprosabile in restaurantele recomandate de staff-ul hotelului, vinul peruan de la Ica daca este ales cum trebuie este exceptional, ai sansa sa mananci tot felul de delicatese facute din animale
care apoi daca le vezi in realitate cat de simpatice sunt, ar putea
sa-ti para rau ca le-ai mancat semenii :P
Qorikancha,
ce s-ar traduce prin Templul de Aur, a fost inainte de invazia
spaniolilor Templul Soarelui sau Casa Soarelui, a fost cel mai important
templu din Imperiul Incas, dedicat Zeul Soarelui, Inti. Podeaua si
peretii au fost initial acoperiti de aur masiv, iar in curte se gaseau
statui de aur. Crestinii civilizati au distrus Templul soarelui
transformandu-l in biserica Santo domingo, constructie ce a durat
peste o suta de ani, folosindu-se insa fundatia Templului. Numeroase
cutremure au daramat biserica de-a lungul secolelor, insa au lasat
fundatia incasa intacta.
Zidurile
incase sunt intr-adevar o realizare de exceptie, pare-se ca in
realitate nu se cunoaste exact nici pana azi procesul prin care pietrele
au fost asamblate. Cand eram mic auzisem la Teleenciclopedia despre
zidurile incase ca precizia constructiei e atat de mare, incat nu se
poate strecura intre pietre nici macar o lama de cutit...
