October 2, 2012

October 1, 2012

October 1, 2012

September 30, 2012

Imi propusesem cu mult timp inainte de a veni in Peru sa vizitez putin in detaliu si Valea Sacra, in care se gasesc vestigii ale imperiului incas, unele dintre ele destul de bine conservate.

Probabil cele mai spectaculoase ruine se gasesc la Pisaq, poate nu la fel de cunoscut ca Machu Pichu, insa aici se pot intalni variatiuni ca nicaieri in Peru, de alfel se considera ca constructiile din piatra sunt superioare din punct de vedere tehnic fata de altele din Imperiului Incas. Ruinele se afla la 400 m deasupra satului, a carui altitudine este la 3000 m.

Orasul avea o pozitie strategica excelenta, din turnurile de observare putandu-se vedea intreaga vale, de altfel Pisaq era centrul sudic de aparare a Vaii Sacre.

Terase agricole asigurau necesarul de hrana pentru intraga asezare, pamantul fertil a fost adus din zone mult mai joase, ele sunt utilizate chiar si in prezent.

Vedere asupra Vaii Sacre dinspre Templul Soarelui. Intihuatana este o piatra sapata in roca vulcanica, avea o semnificatie sacra, avand insa si un rol practic, se faceau obseratii astronomice, si indica cu precizie succesiunea anotimpurilor.

Am coborat pe jos de la ruine spre satul Pisaq, renumit pentru piata sa de duminica, practic intregul sat devine o piata, unde se aduna nativi din diverse regiuni ale tarii. Din acest motiv satul este vizitat masiv de turisti in ziua de duminica.

De la Pisaq am luat microbuzul inapoi spre Cusco. De notat barele de ranforsare ca la autoturismele de raliu, vehiculul devenind in acest fel ceva mai sigur decat un autobuz, rasturnatul aici e un fel de sport national, dar in aceasta zona cred ca e mai putin interesant din cauza serpentinelor si prapastiilor. Tocmai trecusem de un autobuz care s-a rasturnat, nu prea am avut timp sa scot aparatul, iar soferul a accelerat si mai tare pentru a nu fi invadat de calatorii teferi din autobuz care doreau cu orice pret sa-si continue drumul.

Sacsayhuamán este un complex aproape de Cusco, renumit prin constructiile sale din piatra imbinate fara mortar.

September 29, 2012

Probabil ca cea mai placuta surpriza la aterizarea in Cusco este ca nu am sesizat dificultati in a ma adapta la altitudine, orasul aflandu-se la 3400 m deasupra marii. Am citit prin ghiduri si mi-au mai spus alti amici care au fost pe aici ca in general multi nu prea se adapteaza asa de usor.

Cusco a fost prin secolele 13-16 e.n. capitala Imperiului Incas, inainte de acesta fiind cultura Killke. Dupa ce prin 1533 a fost ocupat de spanioli, orasul, o adevarata perla incasa, a suferit pierderi masive, nu numai umane, reprezentantii asa-zisei civilizatii moderne si nepagane au distrus cea mai mare parte din constructii, temple, palate si alte vestigii incase, inlocuindu-le relativ rapid cu biserici, catedrale si constructii in stil spaniol. Ce nu a putut fi distrus a fost construit peste.

Abia in Cusco am reusit sa stau mai linistit dupa o perioada de cateva zile la rand de calatorit cu avioane si autobuze, mai ales ca am considerat Cusco doar un loc de tranzit, si nu neaparat un scop in sine. Dar in general, in afara de densitatea exagerata de biserici si alte lacasuri de cult, orasul mi-a lasat o impresie placuta. In sfarsit am mancat bine, as putea spune ca chiar am recuperat din plin zilele de drum :) Servirea, mancarea au fost ireprosabile in restaurantele recomandate de staff-ul hotelului, vinul peruan de la Ica daca este ales cum trebuie este exceptional, ai sansa sa mananci tot felul de delicatese facute din animale care apoi daca le vezi in realitate cat de simpatice sunt, ar putea sa-ti para rau ca le-ai mancat semenii :P

Qorikancha, ce s-ar traduce prin Templul de Aur, a fost inainte de invazia spaniolilor Templul Soarelui sau Casa Soarelui, a fost cel mai important templu din Imperiul Incas, dedicat Zeul Soarelui, Inti. Podeaua si peretii au fost initial acoperiti de aur masiv, iar in curte se gaseau statui de aur. Crestinii civilizati au distrus Templul soarelui transformandu-l in biserica Santo domingo, constructie ce a durat peste o suta de ani, folosindu-se insa fundatia Templului. Numeroase cutremure au daramat biserica de-a lungul secolelor, insa au lasat fundatia incasa intacta.

Zidurile incase sunt intr-adevar o realizare de exceptie, pare-se ca in realitate nu se cunoaste exact nici pana azi procesul prin care pietrele au fost asamblate. Cand eram mic auzisem la Teleenciclopedia despre zidurile incase ca precizia constructiei e atat de mare, incat nu se poate strecura intre pietre nici macar o lama de cutit...