Week-end-ul care tocmai a trecut m-am gandit sa merg din nou in Nord, la Acra (sau Akko), un oras nu foarte departe de granita cu Libanul; imi doream de multa vreme sa ajung aici, mii de ani de istorie aici si cat nu dau astia cu pliciul, it's still safe :P
Primele referinte ale orasului au legatura cu istoria Egiptului, apoi a fost influentat de civilizatia greaca, romana, a fost mult timp avanpostul Cruciatilor, a fost apoi ocupat de otomani, a avut o administratie britanica apoi a intrat sub jurisdictie israeliana de la infiintarea Statului Israel. Orasul vechi are o atmosfera aparte, exista constraste incredibile, fiecare civilizatie si-a lasat cumva amprenta aici, dar probabil cea mai puternica influenta care o simti aici este cea araba, de altfel zidurile care inconjoara cetatea, initial construite de Cruciati au fost consolidate in perioada otomana, rezistand asediilor lui Napoleon. Perioada de glorie a orasului a fost in timpul lui Jezzar Pasa, a intarit fortificatiile orasului, a construit o moschee impozanta, bai publice etc., era un punct fierbinte al comertului, portul fiind un nod important in rutele de negot, construidu-se Khan-uri (un fel de hanuri). De aceea de-a lungul istoriei era si ravnit orasul: cine avea Acra, avea la picioare Orientul Mijlociu.
Primele referinte ale orasului au legatura cu istoria Egiptului, apoi a fost influentat de civilizatia greaca, romana, a fost mult timp avanpostul Cruciatilor, a fost apoi ocupat de otomani, a avut o administratie britanica apoi a intrat sub jurisdictie israeliana de la infiintarea Statului Israel. Orasul vechi are o atmosfera aparte, exista constraste incredibile, fiecare civilizatie si-a lasat cumva amprenta aici, dar probabil cea mai puternica influenta care o simti aici este cea araba, de altfel zidurile care inconjoara cetatea, initial construite de Cruciati au fost consolidate in perioada otomana, rezistand asediilor lui Napoleon. Perioada de glorie a orasului a fost in timpul lui Jezzar Pasa, a intarit fortificatiile orasului, a construit o moschee impozanta, bai publice etc., era un punct fierbinte al comertului, portul fiind un nod important in rutele de negot, construidu-se Khan-uri (un fel de hanuri). De aceea de-a lungul istoriei era si ravnit orasul: cine avea Acra, avea la picioare Orientul Mijlociu.
Exista practic doua orase: unul subteran, iar altul la suprafata. Inca se descopera locuri ce au apartinut Templierilor, faptul ca 1000 de ani au stat sub pamant a facut ca sa fie unele dintre cel mai bine conservate din lume.
Vineri vedeai prin oras numai turisti (chinezi si japonezi in special, altii nu prea am vazut sa se incumete pana aici) si nu mica mi-a fost mirarea sa constat sambata ca cladirile ce le consideram parasite sunt de fapt locuite de arabi. De altfel, arabii sunt considerati in Israel ca tiganii in Romania: traiesc in mizerie si nu fac nimic. Cat e ziua de lunga stau tolaniti la soare si fumeaza narghilea. Chiar si cand am fost la o terasa sa beau o cafea, arabul m-a intrebat pe un ton calm "What your soul wants?" si nici macar nu s-a sinchisit sa se ridice din scaun, insa a strigat cat l-au tinut plamanii "AHMAAAD!", a venit un puradel si a inceput sa faca toata treaba: a incins carbunii, nisipul etc.
Un lucru pe care nu trebuie sa il pierzi in Acra este sa privesti apusul soarelui de pe zidurile orasului :)
